Puterea din spatele Ungerii: mai mult decât un simplu untdelemn

Ungerea și folosirea Uleiului de Ungere au o semnificație spirituală profundă. Și prin spirituală mă refer la Spiritual. Nu este „o” imagine, ci „chipul” împuternicirii prin Duhul Sfânt. Este un simbol al locuirii Duhului Sfânt în om. Cei unși mai sunt numiți și fii ai untdelemnului, cei cu chipul strălucitor, cei luminoși, cei radioși și „cei mari ai lui Dumnezeu”. Întrebarea care rămâne este, desigur, ce ar trebui să exprime acest lucru? Ori de câte ori citesc acești termeni și descrieri ale ungerii, mă gândesc mereu la aceste versete:

Priveliștea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, în ochii fiilor lui Israel.

Exodul 24:17

Când s-a coborât Moise de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână, nu știa că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul. Aaron și toți copiii lui Israel s-au uitat la Moise și iată că pielea feței lui strălucea; și se temeau să se apropie de el.

Exodul 34:29-30

S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele I s-au făcut albe ca lumina.

Matei 17:2

Ori de câte ori slava și sfințenia lui Dumnezeu se manifestă, acesta este rezultatul. Am auzit și am văzut că astfel de evenimente se întâmplă și în zilele noastre, la fel cum minunile din Biblie se întâmplă și astăzi. Da, toate, și chiar mai multe. Dumnezeu nu S-a schimbat niciodată. Isus nu S-a schimbat niciodată. Dacă ne mișcăm în aceeași credință ca ucenicii, dacă predicăm aceeași evanghelie pe care au predicat-o ei și dacă plătim același preț pe care l-au plătit ei, toate semnele și minunile care i-au urmat pe ei ne vor urma și pe noi. Nu prin propria noastră putere sau prin propriile noastre eforturi, ci prin puterea celui mai bun Prieten, Mângâietorul și Însoțitorul nostru, Duhul Sfânt. Toate lucrurile sunt cu adevărat posibile, dacă avem credință.

Când oamenii foloseau untdelemnul de ungere, chipul lor începea să strălucească și să radieze din pricina untdelemnului. Acesta este chipul lui Dumnezeu cu noi, o imagine a prezenței continue în slava și sfințenia Lui. Moise a trebuit să urce pe un munte pentru a fi în prezența lui Dumnezeu. Isus este Dumnezeu, dar a urcat totuși pe un munte, pentru a-Și lua ucenicii cu El, să fie martori ai slavei și sfințeniei. Când a avut loc revărsarea Duhului Sfânt, acest lucru a ajuns la un nivel cu totul nou. Din acel moment nu mai era doar Dumnezeu cu noi, ci a devenit și Dumnezeu în noi, așa cum Dumnezeu intenționase dintru început. Poate fi comparat cu lămpile de untdelemn, care sunt umplute cu untdelemn, ard și dau lumină. Tot așa putem fi umpluți cu Duhul Sfânt și putem arde pentru Isus, strălucind Lumina Lui peste națiuni.

Imaginea ungerii și a Duhului Sfânt era deja vizibilă la profeții, împărații și preoții lui Israel din Vechiul Testament. Era o prefigurare a ceea ce urma să se întâmple în viitor. Ori de câte ori un profet, un împărat sau un preot era uns, urma împuternicirea prin Duhul Sfânt. Acest lucru poate fi văzut, printre altele, la ungerea lui Saul și a lui David.

Samuel a luat sticluța cu untdelemn și a turnat-o pe capul lui, l-a sărutat și a zis: „Oare nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenie peste moștenirea Lui?” (Versetul 1)

Atunci Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei și vei fi schimbat într-un alt om. (Versetul 6)

1 Samuel 10:1, 6 Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui; și Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.

1 Samuel 16:13

Împuternicirea prin Duhul Sfânt nu era ceva ce li se întâmpla oamenilor obișnuiți în acele vremuri. Se întâmpla doar cu profeții, împărații și preoții. Așa că faptul că Isus a fost împuternicit prin Duhul Sfânt era ceva remarcabil pentru oamenii acelor vremuri. La un moment dat, Isus a citat un pasaj din cartea lui Isaia, capitolul 61, care era un pasaj bine cunoscut pentru oamenii din acel timp și loc. Acel pasaj arată clar legătura dintre ungere și Duhul Sfânt. El a spus: „Duhul Domnului este peste Mine”. Imediat după aceea spune de ce: „pentru că M-a uns”.

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că (de aceea) M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului.

Luca 4:18-19

Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Faptele Apostolilor 10:38

Unele traduceri spun că Duhul era peste Isus pentru că fusese uns, dar lucrul remarcabil este că, în acest caz, este invers. Textul original spune că Duhul era peste Isus, motiv pentru care a fost uns. Așa cum se vede în Vechiul Testament, Duhul Sfânt venea după ce cineva era uns din porunca Domnului (nu din propria inițiativă). Dar Isus, Hristosul, Cel Uns, avea deja și are identitatea de „a fi Uns”. El este Dumnezeu, Izvorul Ungerii! Acest lucru nu arată doar legătura clară dintre Ungere și Duhul Sfânt, ci arată și scopul Ungerii, care era și este să propovăduiască Evanghelia, să vindece pe cei cu inima zdrobită, să proclame libertatea pentru captivi, să redea vederea orbilor (fizic și spiritual!), să elibereze pe cei asupriți și să vestească anul de îndurare al Domnului.

Toate materialele pământești și toți oamenii acestui pământ nu sunt sfinți prin natura lor. Când a fost construit Cortul Întâlnirii, niciunul dintre materiale nu era sfânt. Oamenii care urmau să devină preoți nu erau încă sfinți. Totul a devenit sfânt din pricina Ungerii. Tot ce era uns devenea sfânt din acel moment. Iată un exemplu al acestui principiu.

Să iei untdelemnul de ungere, să ungi cu el cortul și tot ce cuprinde el, și-l vei sfinți, cu toate uneltele lui, și va fi sfânt. Să ungi altarul pentru arderile de tot și toate uneltele lui, și să sfințești altarul, și altarul va fi preasfânt.

Exodul 40:9-10

Așadar, sfințenia a venit din pricina Ungerii. În același fel, Duhul Sfânt este Cel care ne sfințește, datorită Ungerii lui Isus. Prin Cuvântul Lui, prin Duhul Lui, suntem transformați spre sfințenie. Cu cât petrecem mai mult timp în Cuvântul Lui, fiind atenți la ce vrea să ne învețe Duhul Sfânt prin el, cu atât suntem mai transformați spre sfințenie. A fost o perioadă în viața mea în care Duhul Sfânt mi-a spus același lucru iar și iar, în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, timp de luni de zile. Lucrul pe care mi l-a spus a fost acesta: „Numai Cuvântul lui Dumnezeu are puterea să te schimbe.” Datorită acelui Cuvânt, dragostea mea pentru Cuvântul lui Dumnezeu a început să crească și mai mult. Am început să văd, să recunosc și să înțeleg valoarea lui. Este un mesaj atât de simplu, dar totuși a fost probabil unul dintre cele mai puternice mesaje pe care mi le-a învățat vreodată.

Cât de diferit a fost acest lucru în viața lui Isus. El nu avea nevoie de Ungere ca să fie sfânt. Era deja sfânt. Din acest motiv, Ungerea era asupra Lui. Când a citat pasajul din Isaia 61, „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că (de aceea) M-a uns”, aceasta era o descoperire a identității Lui ca Mesia promis. Pe vremea aceea, titlul „mesia” nu era rezervat exclusiv Mântuitorului. După cum am menționat mai înainte, cuvântul „mesia” înseamnă „cel uns”. Era un titlu folosit pentru toți profeții, care erau numiți și ei mesia în acele vremuri și de-a lungul întregului Vechi Testament. Deși împărații și preoții erau de asemenea unși, termenul mesia era folosit doar pentru a-i desemna pe profeți. Probabil acesta a fost motivul pentru care atât de mulți oameni i se adresau lui Isus ca unui mesia.

Când a venit Isus în părțile Cezareii lui Filip, a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.”

Matei 16:13-14

Cel mai probabil spuneau: „unul dintre mesia” sau „unul dintre hristoși”. După cum vă amintiți, termenul „mesia” este un cuvânt ebraic, care se traduce „hristos” în greacă. A i se adresa lui Isus cu acest titlu spune practic doar că El este un uns, așa cum fuseseră unși și profeții. Așa că, deși a-L numi Hristos sau Mesia este o recunoaștere a Ungerii lui Dumnezeu, nu este mai mult decât atât. Există și alte religii, inclusiv religii mari precum islamul, care de asemenea Îl recunosc ca Hristos. Acest lucru poate părea confuz, dar diferența constă în afirmația pe care a făcut-o Petru, atunci când Isus i-a întrebat cine spun ei că este (și este) El.

Simon Petru a răspuns și a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui. Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”

Matei 16:16-20

Deși mai multe religii Îl recunosc pe Isus ca Hristos, numai creștinismul Îl recunoaște ca Fiul Dumnezeului celui viu. Nicio altă religie nu-L va recunoaște ca Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta este o mare diferență. Deși profeții erau numiți „mesia” sau „hristoși”, cu toții erau oameni obișnuiți, prin natura lor necurați și nesfinți, dar făcuți curați și sfinți datorită Ungerii. A fost doar Unul care putea spune că era deja curat și sfânt, motiv pentru care Dumnezeu L-a uns. Acea persoană este Isus. Singurul care a trăit întreaga Sa viață fără păcat. Aceasta nu L-a făcut un mesia, L-a făcut MESIA, Fiul Dumnezeului celui viu. Și singura cale de a ajunge la acea revelație și recunoaștere este prin descoperirea Tatălui, prin Duhul Sfânt.

A-L numi pe Isus MESIA înseamnă a-L numi „Cel mai Mare al lui Dumnezeu”, ceea ce și este. Datorită Ungerii Lui și datorită jertfei Lui, prezența lui Dumnezeu a părăsit templul și a rupt perdeaua, pentru a face loc locuirii Sale în om, prin Duhul Sfânt. Acesta este chipul Ungerii spirituale și ceea ce simbolizează ungerea cu Untdelemn de Ungere. Este Duhul Sfânt în noi, ca pecete a mântuirii noastre.

În El și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, în El ați crezut și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

Efeseni 1:13-14

După cum spun mereu în toate învățăturile mele, scopul lui Dumnezeu este întotdeauna să mântuiască, să vindece, să elibereze și să restaureze. Așa că, ori de câte ori Duhul Sfânt începe să lucreze în și prin noi, roadele se vor alinia mereu cu mântuirea, vindecarea, eliberarea și restaurarea. Tot ce lucrează împotriva acestor lucruri lucrează împotriva lui Dumnezeu, împotriva Ungerii, împotriva jertfei lui Isus și pentru agenda vrăjmașului. Dar când Duhul Sfânt este cu adevărat la cârmă, și când Biserica se supune total lui Dumnezeu și Îl lasă să lucreze după voia Lui, atunci vei vedea asta prin roade. Lipsa roadelor înseamnă lipsa Duhului. O imagine frumoasă a restaurării poporului lui Dumnezeu poate fi văzută în 2 Cronici, unde poporul lui Iuda a fost eliberat și restaurat la cinste, prin Ungere.

Atunci bărbații numiți pe nume s-au sculat, au luat pe prinșii de război, au îmbrăcat cu prada pe toți cei goi dintre ei, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănânce și să bea și i-au uns cu untdelemn.

2 Cronici 28:15

Imaginea Ungerii se vede și în rugăciunea pentru vindecare. Când cineva este bolnav, chipul lui nu arată prea fericit sau strălucitor. Ungerea face chipul să strălucească din nou în mod natural, ca o imagine a ceea ce se întâmplă în planul spiritual, dacă rugăciunea pentru vindecare se face din și cu credință. Potrivit obiceiurilor din acel timp, este și un semn vizibil, care arată sfârșitul perioadei de jale. Următorul verset vorbește despre scopul Ungerii lui Isus Hristos.

Să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți „terebinți ai neprihănirii”, „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.”

Isaia 61:3

Acest verset vorbește despre promisiunea lui Dumnezeu de a îndepărta duhul de jale și mâhnire și de a dărui în locul lui Duhul Sfânt și Sfânta Ungere. Terebinții neprihănirii sunt măslini, care au untdelemnul Ungerii în roadele lor. Untdelemnul de bucurie despre care vorbește acest verset este untdelemnul lui Isus Hristos Însuși, la care se face referire în Evrei 1:9. Duhul lui Isus Hristos ca untdelemn de veselie sau untdelemn de bucurie (traducere literală).

Ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii Tăi.

Evrei 1:9

Ultima imagine a Untdelemnului de Ungere pe care o văd este următoarea. Nimeni nu poate atinge untdelemnul fără să lase urme din el pe mâini. Tot așa, nimeni nu poate fi atins de Isus, de Duhul Sfânt, de Ungere, și să plece cu mâinile goale.