Poate oricine folosi Untdelemnul de Ungere? Descoperă adevăruri biblice și concepții greșite

Am auzit această întrebare de atâtea ori. Cine are voie să folosească Untdelemnul de Ungere? Am răspuns întotdeauna la această întrebare cu afirmația că oricine are voie să-l folosească, și încă susțin acest răspuns. De fapt, am găsit mult mai multe dovezi în acest sens, studiind acest subiect. Folosirea personală a Untdelemnului de Ungere a fost o practică obișnuită de-a lungul întregului Vechi Testament și al întregului Nou Testament. Era o practică obișnuită printre poporul lui Israel, iar mai târziu și printre creștinii primelor Biserici. Folosirea personală a Untdelemnului de Ungere se regăsește în aceste versete biblice.

De aceea, spală-te, unge-te și pune-ți hainele cele bune; apoi coboară-te la arie; dar să nu te arăți înaintea bărbatului acestuia până nu va isprăvi de mâncat și de băut.

Rut 3:3

Și vinul, care înveselește inima omului, untdelemnul, care-i înfrumusețează fața, și pâinea, care-i întărește inima.

Psalmul 104:15

Hainele să-ți fie albe în orice vreme, și să nu-ți lipsească untdelemnul de pe cap.

Eclesiastul 9:8

Ci tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața.

Matei 6:17

De-a lungul întregului Vechi Testament până în Noul Testament, oamenii de rând foloseau Untdelemnul de Ungere ca să se ungă pe ei înșiși. În Matei, chiar Isus le-a spus ucenicilor Săi să facă acest lucru. De ce le-a spus asta? Ca un act religios în timpul postului? Absolut deloc. A te unge era o practică atât de obișnuită, încât toți oamenii umblau cu fețele unse. Lucrul era că fariseii și cărturarii adorau să arate că postesc, pentru a primi onoarea oamenilor. Făceau asta punându-și o față tristă și nefiind unși. Când nu te ungeai în vremurile acelea, ieșeai cu adevărat în evidență și oamenii puteau vedea că se întâmplă ceva cu tine. Era de asemenea o practică obișnuită ca în timpul postului să nu te ungi, așa că nu era ceva ciudat de făcut. Fariseii și cărturarii făceau asta pentru a le arăta oamenilor că postesc. Pentru a arăta tuturor cât de religioși se comportau. Isus a tratat această problemă, spunând că atunci când postești trebuie să o faci pentru Tatăl nostru din ceruri, și nu ca să fii văzut de oameni. Astfel, El le-a poruncit ucenicilor Săi să se comporte așa cum o făceau întotdeauna, când posteau. Cu alte cuvinte, trebuiau să-și spele fețele, așa cum făceau mereu, și trebuiau să-și ungă capetele, așa cum făceau mereu. Procedând astfel, arătau exact ca oricine altcineva, fără ca nimeni să observe că posteau. Isus a adăugat această promisiune:

Și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

Matei 6:18

Lipsa ungerii era de asemenea un semn de jale. Când se întâmpla ceva îngrozitor, cum ar fi moartea cuiva, atunci familia și prietenii nu se ungeau. Toți cei din jurul lor puteau vedea că se aflau într-o perioadă de jale, din lipsa untdelemnului de pe capetele lor. Acest lucru se regăsește în următoarele versete biblice.

Ioab a trimis să aducă din Tecoa o femeie înțeleaptă și i-a zis: „Fă-te că ești în jale, îmbracă-te cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge pe un mort.”

2 Samuel 14:2

N-am mâncat de loc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m-am uns de loc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.

Daniel 10:3

Acest lucru se regăsește și în povestea împăratului David. După ce a comis adulter cu Batșeba, ea a rămas însărcinată și a născut un fiu. David a fost apoi vizitat de profetul Natan, care l-a confruntat cu păcatul său, pentru care David era vădit orbit. Natan a folosit o pildă și Dumnezeu i-a deschis lui David ochii asupra păcatului său. El a pledat imediat vinovat, cu cuvintele: „Am păcătuit împotriva Domnului.” Ca urmare a atitudinii sale față de păcat, adică a mărturisirii sale de vinovăție, viața lui a fost cruțată de Domnul. Dar pe vremea aceea jertfa lui Isus nu avusese încă loc, așa că verdictul a fost ca pruncul lui să moară, copilul pe care-l avusese cu Batșeba. David a fost devastat. Copilul s-a îmbolnăvit și David a început să-L implore pe Dumnezeu pentru copil. A postit și a stat culcat pe pământ toată noaptea. Acest lucru a continuat timp de șapte zile, timp în care a refuzat să mănânce. La sfârșitul celor șapte zile, Cuvântul Domnului s-a împlinit și copilul a murit. Practic, el jelise deja moartea copilului. Dar când copilul murise, a văzut că nu mai era nimic altceva ce putea face și și-a încheiat perioada de jale. Așa cum se vede în versetul următor, a făcut asta spălându-se și ungându-se.

David s-a sculat de la pământ, s-a spălat și s-a uns, și și-a schimbat hainele; apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. Când a intrat apoi în casa lui, a cerut să i se dea de mâncat și a mâncat.

2 Samuel 12:20

Ungându-se, le arăta tuturor că perioada lui de jale se încheiase. Era semnul restaurării la starea sa normală, emoțional și fizic. A nu te unge nu este doar un semn de jale, este și un semn de a fi blestemat. Cum așa? Opusul, a te unge, era și este un semn al binecuvântării și favoarei lui Dumnezeu asupra vieții tale. Lipsa binecuvântării și a favorii este deci un semn al unui blestem. Acest lucru este menționat și în Deuteronom, unde sunt menționate rezultatele unui blestem.

Vei avea măslini pe toată întinderea țării tale, și nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele tale vor cădea.

Deuteronom 28:40

Așadar, ori de câte ori oamenii se ungeau, era un act profetic și un semn că le mergea bine, în timp ce lipsa ungerii arăta că jeleau și se simțeau blestemați, lucru care era real pentru unii, din pricina neascultării lor față de Cuvântul lui Dumnezeu. Odată ce jalea se termina, sau odată ce avea loc pocăința și restaurarea, folosirea Untdelemnului de Ungere era reluată. Când Isus Și-a trimis ucenicii, le-a dat instrucțiuni clare despre ce să facă.

Ei au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi, și-i vindecau.

Marcu 6:12-13

Se rugau pentru bolnavi și îi ungeau cu untdelemn. Țineți minte că Untdelemnul de Ungere era folosit doar după ce se stabilea că cineva era vindecat, nu în timp ce era încă bolnav. Așa că ceea ce făceau ucenicii era un act de credință, un act profetic de a declara că rugăciunea lor fusese auzită și că cuvintele lor, rostite în numele lui Isus, se împliniseră deja. Îi ungeau pe bolnavi prin credință, crezând că lucrul era deja făcut, chiar înainte să existe semne vizibile. Și datorită acelei credințe, bolnavii erau vindecați.

Deși uneori poate părea altfel, Isus Hristos nu a fost în niciun fel un rebel în timpul cât a umblat pe pământ. Unii L-au putut considera un rebel, dar singurul lucru împotriva căruia S-a ridicat erau duhurile religioase și politice. Oamenii care acționau din aceste duhuri au fost numiți de Isus fățarnici. Dar în afară de asta, El nu S-a ridicat niciodată împotriva Cuvântului lui Dumnezeu în niciun fel. A ascultat întotdeauna Scripturile în fiecare detaliu. Isus Hristos a fost și este modelul pentru fiecare creștin, pentru fiecare ucenic. El le-a arătat oamenilor cum este viața creștină (adică „Viața Unsă”), trăind-o, apoi spunându-le și încurajându-i pe ucenicii Săi să facă același lucru. Așa că, atunci când le-a spus ucenicilor Săi să se ungă atunci când posteau, așa cum făceau mereu, aceasta nu poate însemna decât că El a făcut exact același lucru. Altfel ar fi fost un fățarnic, lucru pe care în mod clar nu-l este. Isus și toți ucenicii Săi, toți urmașii Săi, foloseau Untdelemnul de Ungere zilnic, pentru folosința personală și pentru a-i unge pe alții.

Folosirea personală obișnuită a Untdelemnului de Ungere printre creștini a continuat de-a lungul întregului Nou Testament, în toate Bisericile creștine iudaice și în toate Bisericile creștine dintre neamuri. În primele Biserici, toți oamenii își aduceau Untdelemnul de Ungere cu ei la slujbele Bisericii. În timpul slujbei, se rostea o binecuvântare peste Untdelemnul de Ungere, după care oamenii îl duceau înapoi acasă, pentru folosința lor personală zilnică. Această practică personală obișnuită a continuat până în secolul al nouălea. Pe la acea vreme, au apărut ritualurile și regulile bisericești, iar folosirea personală obișnuită a Untdelemnului de Ungere a devenit tot mai rară, până când folosirea personală a dispărut complet în secolul al nouălea. În schimb, Untdelemnul de Ungere era folosit doar de conducătorii Bisericii. Vorbim despre Biserica Catolică timpurie. Biserica Catolică stabilise rituri de ungere bine definite, și doar pentru ungerea bolnavilor. Ce pierdere. Toate acestea au avut loc înainte de Marea Schismă și cu mult înainte de Reformă. Până când au avut loc acele evenimente, majoritatea oamenilor nici măcar nu mai știau despre semnificația Ungerii și a Untdelemnului de Ungere, în afară de ungerea bolnavilor.

După Marea Schismă, și cu un secol înainte de Reformă, lucrurile au devenit și mai rele. Din acel moment, conducătorii Bisericii au decis că Ungerea nu mai era pentru bolnavi, ci doar pentru cei pe punctul de a muri. Așa că, dacă erai bolnav, trebuia să aștepți până erai pe moarte, înainte ca vreunul dintre conducătorii Bisericii să fie măcar dispus să vină și să te ungă. La urma urmei, regulile și ritualurile bisericești aveau întâietate față de Biblie în acea vreme. În unele Biserici încă este așa.

Apoi a avut loc Reforma și tot felul de confesiuni au început să crească. Nu am putut găsi prea multe despre istoria folosirii Untdelemnului de Ungere în toate confesiunile, dar faptul că majoritatea confesiunilor încă folosesc Ungerea doar pentru bolnavi spune multe. Există chiar multe Biserici care nu mai folosesc deloc Untdelemnul de Ungere. În zilele noastre, aceasta se întâmplă în mare parte din lipsă de cunoaștere. În anii șaizeci ai secolului douăzeci, Biserica Catolică a revenit asupra deciziei lor cu privire la Ungerea bolnavilor și a decis ca, din acel moment, toți bolnavii să fie unși din nou, conform Scripturilor. Din acel moment, oamenii nu mai trebuiau să aștepte până erau pe moarte. Totuși, în majoritatea Bisericilor și confesiunilor, folosirea personală obișnuită a Untdelemnului de Ungere nu a fost niciodată restaurată. Din nou, este o mare pierdere pentru Biserică.

Atât de mulți oameni au fost orbiți de încâlceala regulilor și ritualurilor bisericești, care sunt create de om și nu au fost niciodată poruncite de Domnul. Există un singur loc sigur în lumea aceasta, și acela este în Cuvântul lui Dumnezeu. Regulile sau ritualurile bisericești nu-ți vor oferi niciodată vreo formă de siguranță. Întoarce-te la temelie, întoarce-te chiar la Cuvântul lui Dumnezeu. Lasă Cuvântul lui Dumnezeu să decidă ce este adevărat și ce nu este.

Cât despre folosirea Untdelemnului de Ungere și a Ungerii, Cuvântul este clar. Ca să vă fie mai ușor, am inclus chiar fiecare verset biblic care vorbește despre Ungere, Untdelemnul de Ungere, Măslini și Măsline, la sfârșitul acestei cărți. Astfel, nu trebuie să presupuneți, nu trebuie să acceptați orbește acest lucru ca adevăr, ci puteți vedea singuri și puteți testa. Pentru mine, Isus este modelul meu. El este planul după care ar trebui să arate creștinismul adevărat. Dacă El, ucenicii Săi și toate primele Biserici foloseau Untdelemnul de Ungere pentru folosință personală, zilnic, atunci așa fac și eu. Isus Hristos este Stăpânul meu. Îi urmez exemplul. Și vă încurajez să faceți la fel.