Nu. Ungerea personală este o practică biblică deschisă tuturor credincioșilor și nu necesită aprobarea unui pastor sau a unei biserici. De-a lungul Scripturii, oameni obișnuiți se ungeau ca parte a vieții lor de zi cu zi, fără vreo mijlocire religioasă oficială. Rut a fost îndemnată să se spele și să se ungă înainte de a se apropia de Boaz (Rut 3:3), iar Eclesiastul 9:8 ne îndeamnă să nu lăsăm să lipsească untdelemnul de pe capul nostru. Isus Însuși le-a poruncit ucenicilor Săi să se ungă pe cap și să-și spele fața atunci când posteau (Matei 6:16--18), arătând cât de obișnuită și de personală era această practică. Niciunul dintre aceste pasaje nu leagă ungerea personală de permisiunea unui preot, a unui prooroc sau a unui lider religios. Prin Isus Hristos, fiecare credincios are acces direct la Tatăl și face parte din preoția Lui împărătească (1 Petru 2:4--9), fără să aibă nevoie de un mijlocitor omenesc pentru a-și exprima credința prin acest act simplu.
Această libertate personală trebuie totuși deosebită de ungerea săvârșită în numele altora, de numirea cuiva într-o poziție de slujire sau de sfințirea locurilor și a bunurilor. Astfel de fapte implică responsabilitate și autoritate recunoscută, iar Scriptura ne cheamă să respectăm aceste principii atunci când sunt în joc. Dar ungerea proprie persoană rămâne în întregime la îndemâna oricărui credincios, ca o expresie a relației sale personale cu Domnul. Nu trebuie să ceri cuiva îngăduința de a-ți exprima credința prin acest act simplu și vechi. Dacă biserica ta oferă o vreme de rugăciune și binecuvântare a uleiului, aceasta poate fi o practică plină de însemnătate, dar nu este o condiție obligatorie. Important este ca ungerea să izvorască dintr-o inimă care crede Cuvântul lui Dumnezeu și dorește să trăiască în dependență de Duhul Sfânt, nu dintr-o formă religioasă impusă de altcineva.
Casa Ungerii