Îmbrățișează-ți Ungerea: cum credința secretă alimentează puterea divină

Într-unul din blogurile anterioare am menționat că în Împărăția lui Dumnezeu există putere publică doar după o pregătire privată. Înainte ca Ungerea Spirituală să înceapă să curgă prin viața ta, Dumnezeu trebuie să te pregătească mai întâi. În cele din urmă, aceasta se reduce la elementele de bază ale caracterului, ascultării și încrederii. Tărâmul spiritual rulează paralel cu cel natural. Ori de câte ori Dumnezeu face ceva, acest lucru se petrece mai întâi în tărâmul spiritual, înainte de a se manifesta în cel natural. Așadar, orice vezi întâmplându-se în natural, s-a întâmplat mai întâi în spiritual. Aceasta înseamnă că El te va pregăti spiritual, în privat. Acolo, în locul ascuns al inimii tale, El va pune temelia pentru ceea ce vrea să împlinească în și prin viața ta. Când înaintezi împreună cu El în acest proces, este inevitabil ca la un moment dat acest lucru să devină vizibil în natural. Căci Ungerea lui Dumnezeu lucrează dinăuntru spre afară.

De ce era Ungerea asupra lui Isus? Pentru că era mai întâi în El (Isaia 61:1-3). De aceea nu poți niciodată contraface Ungerea. Poți imita forma exterioară, dar nu poți reproduce curgerea. Pentru că fluxul Duhului este rezultatul a ceea ce a fost cultivat în locul ascuns. Nu pe o platformă, nu sub reflectoare, ci în liniștea predării. Acolo, în locul ascuns, inima ta este rafinată, motivele tale sunt testate, iar caracterul tău este forjat. Focul nu cade pe talent. Focul cade pe jertfă (Psalmul 51:17). Dumnezeu nu este mișcat de carismă. El este atras de consacrare.

Într-unul din blogurile anterioare am menționat că Isus este exemplul suprem, atunci când a fost ispitit în pustie. În cartea lui Matei citim:

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.

Matei 4:1

Primul lucru care sare în ochi este expresia „de Duhul”. Dumnezeu știa exact ce avea să se întâmple când Isus avea să meargă în pustie. Știa că satan va veni. Știa că satan Îl va ispiti pe Isus. Și totuși Duhul Sfânt L-a dus în pustia aceea, ca să fie ispitit de diavolul. Să nu uiți niciodată, nu Dumnezeu este Cel care ne ispitește, dar El poate îngădui ca lucrul acesta să se întâmple. Când îngăduie El asta? Atunci când ești pregătit pentru aceasta. Isus era pregătit pentru aceasta. Își petrecuse primii 30 de ani din viața Sa în privat, în Scripturi și în rugăciune. Apoi a venit momentul în care Ungerea nu a mai putut rămâne înăuntru. Trebuia să iasă afară. Iar Ungerea atrage întotdeauna atenție și opoziție. Acela a fost momentul în care credința, ascultarea și caracterul Său trebuiau testate, la fel cum se întâmplă și cu noi.

Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»”

Matei 4:2-4

Observă primul lucru pe care l-a făcut satan. A spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…” Vrăjmașul a început prin a pune sub semnul întrebării identitatea Lui. Exact ca în cazul Evei, a încercat să semene sămânța îndoielii în mintea și inima lui Isus, întrebându-L practic: „Chiar crezi că ești Cel pentru care Dumnezeu Te dă?” În Împărăția lui Dumnezeu, identitatea este întotdeauna legată de autoritate. De aceea l-a provocat să-Și folosească autoritatea pentru a porunci ca pietrele să se facă pâini, exact în momentul în care Isus simțea o foame reală, după 40 de zile și 40 de nopți fără mâncare (jertfă). Așadar, a atacat identitatea Lui, autoritatea Lui, firea Lui pământească, ascultarea Lui și caracterul Lui, toate în același timp. Totuși, pregătirea privată a lui Isus a fost suficientă și El a rămas credincios, nu a căzut în cursa vrăjmașului. A răspuns mereu cu Cuvântul Tatălui Său: „Este scris.”

Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: «El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta» și «ei Te vor duce pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.»” „De asemenea este scris”, i-a răspuns Isus, „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”

Matei 4:5-7

În momentul în care satan a observat că Isus folosea Cuvântul Tatălui Său, spunând „Este scris”, a început imediat să-I testeze și cunoștința. Vrăjmașul L-a dus pe Isus la Templu și L-a provocat să Se arunce jos, urmând cuvinte care erau de asemenea scrise. Acest lucru arată că vrăjmașul are o cunoaștere imensă a Cuvântului lui Dumnezeu, încercând să-l distorsioneze și să-l folosească în propriul avantaj, într-o nouă încercare de a semăna îndoiala în mintea și inima lui Isus. Dar a uitat că Cuvântul nu era doar în El, El este Cuvântul. Astfel, Isus a rămas în picioare, punându-l din nou la locul lui prin „De asemenea este scris…”

Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca la pământ și Te vei închina mie.” „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.»”

Matei 4:8-10 În cele din urmă, adevărata lui motivație este dezvăluită. Heruvimul uns odinioară, fostul conducător al închinării din Ceruri, care a fost alungat și izgonit din Ceruri pentru că a vrut să revendice închinarea pentru sine, în mândria sa, a încercat să-L facă pe Fiul lui Dumnezeu să i se închine. Observă cum, în acel moment, Isus Își folosește autoritatea pentru prima dată, poruncindu-i: „Pleacă, Satano! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.»” Aceasta este putere! Aceasta este Ungere!

Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la El niște îngeri și au început să-I slujească. Matei 4:11

Poate părea că satan a renunțat, neștiind ce să mai facă, dar, în realitate, nu a avut altă opțiune decât să plece. Căci Domnul domnilor, Cel Uns, îi poruncise, iar el nu a avut altă opțiune decât să asculte și să plece. În acel moment, puterea adevărată a fost dezvăluită, iar Ungerea a ieșit la iveală. După aceea, îngerii au venit și I-au slujit.

Așa se întâmplă atunci când pregătirea întâlnește scopul. Când predarea privată întâlnește autoritatea publică. Când Cuvântul dinăuntrul tău devine sabia care îl reduce la tăcere pe acuzator. Isus nu doar a supraviețuit pustiei, El a biruit-o. Nu a luptat cu emoția, cu opinia sau chiar cu experiența spirituală. A luptat cu ceea ce este scris. Pentru că ceea ce este scris este de neclintit. Și aceeași armă o avem și noi astăzi. Ungerea nu te scutește de bătălii. Te echipează pentru ele. Nu-ți oferă un permis liber de a ocoli pustia. Îți dă puterea de a o birui. Și iată cheia: Același Duh care L-a condus pe Isus în pustie… L-a și scos din ea. Dar când a ieșit, a ieșit în putere.

Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului. Și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur. Luca 4:14 Aceasta este diferența. Nu oricine intră în pustie iese în putere. Doar cei care se supun, ascultă și rămân fermi în cine sunt în Hristos. Așadar, să fie aceasta încrederea ta: Dacă Dumnezeu te pregătește în privat, dacă simți presiunea, tăierea, focul… nu este pedeapsă, este poziționare. El formează pe Hristos în tine. Te modelează într-un vas de greutate, adâncime și autoritate divină. Iar când Ungerea va începe să curgă, iadul își va aminti numele tău, nu pentru cine ești tu, ci pentru Cine locuiește în tine.

„Hristos în voi, nădejdea slavei.” Coloseni 1:27

Să fie aceasta declarația ta astăzi:

„Sunt pregătit în privat, ca să umblu în putere în public. Nu mă tem de pustie. Urmez Duhul. Trăiesc prin Cuvânt. Umblu în Ungere. Sunt cel pe care Dumnezeu spune că sunt.”

Amin.