Da. Scopul de restaurare al lui Dumnezeu se extinde dincolo de trupul fizic. Isus declară în Luca 4:18-19 că a fost uns ca să vestească Evanghelia, să vindece pe cei cu inima zdrobită, să aducă eliberare celor captivi și să-i elibereze pe cei asupriți. Isaia 61:3 continuă acest tablou frumos descriind schimbul frumuseții în locul cenușii, al untdelemnului de bucurie în locul jalei și al veșmântului de laudă în locul duhului mâhnit. Ungerea este deci strâns legată de scopurile restauratoare ale lui Dumnezeu. În vremurile biblice, abținerea de la ungerea personală era de obicei asociată cu jalea, necazul și tristețea. Când perioada de jale a lui David s-a încheiat, el s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns, și-a schimbat hainele și a intrat în casa Domnului ca să se închine (2 Samuel 12:20). Fapta lui a comunicat în mod vizibil că perioada de jale se încheiase și că el revenea la viața obișnuită. Astfel, ungerea purta o semnificație profetică de restaurare cu mult înainte de a fi asociată în primul rând cu practica formală a rugăciunii pentru cei bolnavi.
Când ne rugăm pentru vindecare emoțională sau spirituală, ungerea poate exprima credința în lucrarea restauratoare a lui Isus Hristos. Untdelemnul în sine nu înlătură durerea, nu vindecă rănile emoționale și nu produce sfințenie prin proprietățile sale fizice. Mai degrabă, el face vizibilă credința noastră în promisiunile lui Dumnezeu. Realitatea spirituală spre care el îndreaptă este prezența și puterea Duhului Sfânt, care lucrează în noi pentru a restaura ceea ce a fost vătămat și pentru a ne transforma potrivit Cuvântului lui Dumnezeu. Mărturisirea, iertarea și curățirea au, de asemenea, un loc important în acest proces. Scriptura învață că Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a ne curăța și a ne reînnoi (Ioan 15:3; Efeseni 5:26), în timp ce sângele lui Isus Hristos ne curăță de păcat (1 Ioan 1:7-9). Prin rugăciune, proclamarea Scripturii și actul profetic al ungerii, credincioșii își pot exprima credința în dorința lui Dumnezeu de a-i restaura pe deplin. Cei care slujesc unei persoane care a trecut printr-o suferință emoțională ar trebui să o facă cu compasiune, maturitate spirituală și respect față de nevoile acelei persoane, fără a trata niciodată durerea ei drept o dovadă a eșecului personal sau a credinței insuficiente.
Casa Ungerii