Înrădăcinați în credință. Cu sediul în Țările de Jos.
Ulei de ungere, o Biblie deschisă și ramuri de măslin pe o terasă de piatră cu priveliște spre Ierusalim

Casa Ungerii

Cine are autoritatea biblică de a unge pe cineva cu untdelemn?

Răspunsul depinde de scopul ungerii. Scriptura face deosebire între ungerea personală, ungerea celor bolnavi, consacrarea persoanelor sau locurilor și punerea deoparte a cuiva pentru o anumită poziție de autoritate sau slujire. Ungerea personală este disponibilă pentru oricine și nu necesită permisiunea unui lider religios. Rut 3:3, Eclesiastul 9:8 și Matei 6:17 arată că oamenii obișnuiți se puteau unge singuri. Prin Isus Hristos, credincioșii sunt de asemenea primiți în preoția Lui împărătească (1 Petru 2:4-9), având acces direct la Tatăl prin Marele lor Preot din ceruri. Totuși, această libertate nu trebuie confundată cu o autoritate nelimitată de a unge sau de a pune deoparte alte persoane. Romani 13:1 stabilește principiul că autoritatea trebuie recunoscută și respectată. A unge pe altcineva implică responsabilitate, iar ungerea unei persoane pentru slujire este deosebit de importantă, pentru că o adevărată rânduire spirituală trebuie să vină de la Dumnezeu, nu din ambiția sau preferința omenească.

Pentru ungerea celor bolnavi, Iacov 5:14-15 îi instruiește în mod specific pe credincioși să cheme pe bătrânii Bisericii. Aceștia sunt oameni care ar trebui să fie maturi din punct de vedere spiritual, în cunoștința, înțelegerea, înțelepciunea și capacitatea lor de a sluji prin credință. Când cineva este pus deoparte pentru slujire, cei implicați trebuie să caute călăuzirea Duhului Sfânt, să verifice ceea ce cred că au auzit și să respecte autoritatea potrivită prin care urmează să aibă loc rânduirea. Scriptura ilustrează acest principiu atunci când Samuel îl unge pe David potrivit îndrumării lui Dumnezeu (1 Samuel 16:1-13). În mod asemănător, dedicarea unei case, a unui loc sau a unui bun ține de sfera responsabilității încredințate celor care săvârșesc acest act. Ungerea nu este niciodată menită să devină un mijloc de a exercita control asupra altora sau de a ne atribui o poziție pe care Dumnezeu nu ne-a dat-o. Isus oferă exemplul suprem al autorității spirituale: El a domnit slujind, S-a supus Tatălui și Și-a folosit autoritatea pentru a mântui, vindeca, elibera și restaura. Fiecare act de ungere ar trebui să reflecte aceeași dependență de voia lui Dumnezeu și aceeași disponibilitate de a sluji.

Casa Ungerii

Texte biblice cheie