Deosebirea dintre ungerea din Vechiul Testament și cea din Noul Testament devine mai clară atunci când luăm în considerare scopul inițial al lui Dumnezeu pentru poporul Său. Când l-a chemat pe Avraam, El a promis că toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin el (Geneza 12:1--3). Mai târziu, Dumnezeu Și-a declarat intenția de a face din Israel o împărăție de preoți și un neam sfânt (Exodul 19:5--6). Un preot slujește lui Dumnezeu în numele altora, deci această chemare nu era menită să fie în folosul exclusiv al lui Israel. Prin poporul Său ales, Dumnezeu voia să Se descopere neamurilor. Totuși, sub Legământul cel Vechi, slujba preoțească în Cortul Întâlnirii a devenit responsabilitatea unei preoții numite în mod special. Împărații erau de asemenea numiți prin ungere, iar împuternicirea Duhului Sfânt era legată în mod deosebit de anumite persoane chemate să-I slujească lui Dumnezeu în poziții de răspundere. Această legătură devine vizibilă atunci când Samuel îi unge pe Saul și pe David. În ambele relatări, ungerea fizică este strâns legată de venirea Duhului Domnului (1 Samuel 10:1, 6; 16:13). Fapta exterioară însemnează o numire divină, în timp ce Duhul Sfânt oferă împuternicirea necesară pentru a o împlini.
Prin Isus Hristos, scopul lui Dumnezeu de a întemeia o preoție împărătească își află împlinirea sub Legământul cel Nou. Isus este atât Marele nostru Preot, cât și Împăratul nostru, iar prin jertfa Lui am fost aduși aproape de Tatăl. În 1 Petru 2:4--9, credincioșii sunt descriși ca pietre vii, zidite ca să alcătuiască o casă duhovnicească, o preoție sfântă și o preoție împărătească. Apocalipsa 1:5--6 declară, de asemenea, că Isus ne-a făcut împărați și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Lui. Această chemare nu este rezervată unui grup restrâns de lideri bisericești numiți în mod special; fiecare adevărat urmaș al lui Isus face parte din preoția Lui împărătească. Revărsarea Duhului Sfânt la Cincizecime dovedește și mai mult însemnătatea extraordinară a acestei noi realități. Credincioșii sunt acum locașul Duhului lui Dumnezeu și sunt chemați să-I slujească în numele lumii. Aceasta nu înseamnă că Biserica a luat locul lui Israel sau că promisiunile lui Dumnezeu către poporul evreu au fost anulate. Romani 11:16--18 descrie credincioșii dintre neamuri ca pe niște ramuri altoite în măslinul cel bun, împărtășindu-se din grăsimea lui, dar fiind susținute de rădăcina lui. Ungerea fizică rămâne plină de însemnătate sub Legământul cel Nou, dar sensul ei mai adânc se găsește în realitatea spirituală acum disponibilă prin Isus Hristos: poporul lui Dumnezeu, umplut cu Duhul Lui, slujind ca preoție împărătească a Lui.
Casa Ungerii